Bun venit la Stupina BIA !!!

Stupina BIA
e-mierealbine.ro

 

Despre produse

  
Mierea - antibioticul viitorului

Deşi efectele tămăduitoare ale mierii erau cunoscute oamenilor cu peste o mie de ani în urmă, de-abia acum oamenii de ştiinţă îi cercetează minunatul potenţial curativ. În ultimii 17 ani, Peter Molan, biochimist la Universitatea din Walikato (Noua Zeelandă), a cercetat proprietăţile vindecătoare ale mierii demonstrând ştiinţific că toate tipurile de miere încorporează, într-o mai mare sau mai mică măsură, astfel de proprietăţi curative. Mierea conţine nenumărate vitamine şi minerale folositoare omului. Dar una din cele mai importante proprietăţi ale mierii se pare că este aceea că acţionează ca un antibiotic. Fiecare picătură de miere conţine un număr mare de minerale (potasiu, sodiu, fosfor, cupru, fier, calciu, magneziu), enzime, oligoelemente, vitamine (A,B1,B2,B3,C,D,K) precum şi beta-caroten. Mierea mai conţine şi glucoză, fructoză, zaharuri (70%) şi proprii agenţi de conservare care ii impiedică alterarea. Societatea Medicală de Stat din Wisconsin a anunţat: ,,Este numai o chestiune de timp până când antibioticele vor înceta să-şi mai facă efectul ca urmare a folosirii lor intense, luând naştere germeni şi tulpini de viruşi mult mai puternici, imuni la antibioticele actuale”. Astfel, o să fim nevoiţi să apelăm la aşa zisele "leacuri băbeşti’’. Oricum, termenul de "leacuri băbeşti’’ nu e atât de rău pe cât pare. De fapt, s-a descoperit că puterea mierii este net superioară celorlalte tipuri de antibiotice. Acum doi ani, Australia a recunoscut mierea ca medicament începând să se vândă ca atare în farmacii. Mierea este renumită pentru proprietăţile ei antibiotice, antivirale şi antioxidante. De fapt, mierea conţine o enzimă care produce un compus chimic, perhidrol (apă oxigenată), despre care se crede că ar avea efect anti-microbian. Dacă cineva vrea să folosească mierea sub formă de cataplasme aplicate pe locul bolnav este bine să se folosească miere sterilizată. Însă singura metodă de a steriliza mierea fără a-i distruge proprietăţile curative este iradiaţia cu raze gamma. Mierea mai este, de asemenea, folosită şi pentru inflamaţii ale gâtului, răceli, febră, arsuri la stomac, herpes, răni, acnee, probleme ale epidermei, ulcere, inflamări ale stomacului, cataractă şi stimulator al poftei de mâncare (Comisia Naţională de Apicultură). Uzul extern al mierii prezintă avantajul că, în timpul procesului de vindecare, regenerarea părţii bolnave este accelerată de proprietăţile hidratante ale mierii. Molan explică mecanismul acestui proces: 1. Mierea, compusă din glucoză şi fructoză este puternic atrasă de moleculele de apă; aplicat pe rană, reţine apa şi fluidele din corp, totodată absorbind şi distrugând infecţia. 2. Mierea neprelucrată, în stare brută, conţine oxidat de glucoză, o enzimă care, în combinaţie cu apa produce un antiseptic slab. Deosebit de eficientă şi plină de aport energetic, mierea este un tratament adjuvant foarte bun în tratarea ulcerelor digestive şi a tulburărilor la nivel gastric. În ciuda concentraţiei acidice mari, mierea acţionează ca un bun digestiv şi întăreşte plămânii. Într-adevăr, mierea hrăneşte, reglează şi curăţă circulaţia sângelui. Fructoza pe care o conţine este singurul zahar inactiv care trece direct în sânge, hrănind celulele nervoase şi asigurându-i creierului un plus de energie. În cazul arsurilor de grad I mierea naturală din flori de câmp creează o barieră de protecţie ce previne infecţiile, absoarbe puroiul, dimnuează durerea, iritaţia şi mirosul urât. Un doctor român a declarat că el a experimentat tratamentul cu miere la pacienţii cu cataractă şi 2002 din cei 2094 pacienţi ai săi au răspuns pozitiv la tratament, vindecându-se complet. Altă proprietate a mierii: Un alergolog din Oklahoma a declarat că mierea naturală, neprelucrată este un tratament excelent pentru 90% din totalul alergiilor. O persoană alergică la o anumită plantă ar trebui să mănânce miere din acea plantă (ex:o alergie la flori de tei se tratează cu miere de tei). Mierea ajută la vindecarea pecinginii datorită proprietăţilor sale anti-micotice; se ştie doar despre efectul asupra pecinginii pentru că nu a fost testată şi pe alte specii de ciuperci. Micozele sunt destul de greu de tratat deoarece au nevoie atât de tratament anti-fungic cât şi anti-bacterian. Paradoxal, dar dulcea miere protejează, de asemenea şi dinţii. Activitatea sa anti-microbiană a fost testată pe câteva specii de bacterii responsabile de placa dentară. Un studiu a demonstrat că scade nivelul acizilor din gură, omorând astfel bacteriile responsabile de apariţia cariilor dentare. Cercetătorii mai cred că luptă şi împotriva infecţiilor inflamatorii ale gingiilor. Mierea conţine zaharuri suprasaturate, uşor de digerat datorită monozaharidelor. Carbohidraţii naturali din miere în combinaţie cu proteinele ajută la menţinerea unui nivel bun al glicemiei, lucru esenţial în recuperarea organismului după un efort intens. Prin menţinerea unui nivel optim al glucozei, mierea stabilizează şi cantitatea de insulină din corp prevenind astfel hipoglicemia. Unele studii au arătat că mierea îmbunătăţeşte gradul de rezistenţă în performanţa atletică. Cu toate acestea, deşi mierea este un remediu inofensiv şi natural 100%, nu este recomandat copiilor sub un an. Şi asta deoarece mierea este o sursă de spori bacterieni ce produc la rândul lor o toxină care declanşează botulismul infantil, cu toate că probabilitatea ca acest lucru să se întâmple este foarte mică. Botulismul este o afecţiune rară care atacă sistemul nervos şi duce la paralizie. Chiar şi aşa, mierea este recomandată fără nici un fel de probleme sub formă de aplicaţii locale, pe răni sau arsuri. În concluzie, mierea ar trebui să fie prima alegere ce ne vine în minte ca medicament, în cazuri de probleme de sănătate. Mierea este 100% naturală, lipsită de impurităţi şi posedă o mare valoare nutritivă. Nu prezintă efectele adverse ale clasicelor medicamente şi nu este deloc costisitoare, spre deosebire de alte remedii alopate.

Polenul

Este ca un praf fin, format din particule microscopice, "praf" care este dus de vant sau de insecte de la o floare la alta, jucand rolul de agent de fertilizare, purtand viata mai departe. Albinele îl recoltează selectiv dând la o parte polenul sărac şi alegându-l numai pe acela bun, nutritiv şi sănătos.Unii specialişti au afirmat chiar că albinele aleg intuitiv numai florile de bună calitate. Polenul conţine toate elementele necesare corpului uman, elemente care de altfel sunt uşor asimilabile. Din acest motiv, polenului i se mai spune şi "hrana completă". Într-adevăr, conţine toate mineralele(14), vitaminele(13), proteinele, aminoacizii, enzimele, coenzimele şi hormonii cunoscuţi omului. Polenul este o sursă esenţială de proteine, fapt ce generează o creştere a numărului de gamaglobuline în organism şi sporeşte reacţiile de apărare a acestuia. Cunoscut şi sub numele de "Fântâna tinereţii", conţine acid linoleic, singurul acid gras care hrăneşte părul şi pielea şi încetineşte procesul de îmbătrinire şi întăreşte capilarele. Dr.Louveave şi E.L.Mand din Franţa au relatat că experimentele ştiinţifice au demonstrat faptul că polenul albinelor poate încetini procesul de îmbătrânire, pigmentare şi ridare a pielii. Polenul albinelor este de asemenea util şi în cazurile de extenuare, atât fizică cât şi psihică, deficienţe ale sistemului imunitar, insomnii, diabet, colesterol, diarie, constipaţie, afecţiuni ale prostatei şi reumatism. Cartson Wade declara: "Polenul reprezintă o modalitate naturală de a îmbunătăţi metabolismul precum şi de a controla greutatea corporală şi a elimina excesul acesteia". El recomandă consumarea polenului înainte de masă, pentru cei care vor să scadă în greutate şi după-masă pentru cei care vor să ia în greutate. Nenumărate cazuri de tulburări de stress şi afecţiuni nervoase răspund pozitiv la acest miraculos medicament datorită unei mari concentraţii de zinc şi seleniu. Un organism suprasolicitat are nevoie de un aport uriaş de vitamine, mai ales vitaminele B şi C. Dacă organismul nu le primeşte constant, pot apare grave dereglări la nivelul glandelor. Toate aceste tulburări pot fi rezolvate sau prevenite prin consumul de polen, uşor şi rapid asimilabil. De aceea, polenul albinelor este folosit de mulţi atleţi pentru a le spori energia, rezistenţa şi performanţa. La clinica pentru femei de la Universitatea din Viena, Austria, condusă de Hermuss s-a descoperit că polenul albinelor este un adjuvant foarte bun în tratamentul cancerului. Le-au administrat bolnavelor de cancer suplimente de polen şi au constatat că efectele secundare ale chimioterapiei sunt mult mai reduse. Un alt studiu făcut de specialiştii de la Spitalul Universitar din Wales, pe un eşantion de 60 de bărbaţi, a arătat că extractul de polen este un remediu eficient împotriva măririi prostatei şi creştere a potenţialului tratamentului chimioterapeutic. Spre deosebire de chimioterapie, polenul nu distruge tumorile, ci stimulează reacţiile de imunitate ale organismului.

Propolisul

Albinele produc propolisul din seva răşinoasă a copacilor. Ele folosesc propolisul pentru a-şi proteja stupul de viruşi şi bacterii. Pentru om, propolisul este un excelent antibiotic, elimină toxinele şi este folosit cu succes în tratamentul dependenţei de droguri. Este foarte bogat în flavonoide şi în acizi precum cel fenolic, cafeic, cinamic , etc. Un reprezentant al "Fundaţiei Americane de Sănătate din New York" a declarat că acidul cafeic previne cancerul de colon. S-a decoperit că propolisul previne înmulţirea bacteriilor, îndeosebi cele caracteristice infecţiilor chirurgicale şi pneumoniilor. Alte cercetări ştiinţifice au evidenţiat că propolisul inhibă activitatea bacteriilor cauzatoare de carii dentare şi protejează împotriva altor câteva specii de microbi. Acţionează şi la nivelul tensiunii arteriale, a ulcerelor stomacale şi a potenţei sexuale de asemenea. Propolisul are acelaşi efect ca acela al antibioticelor. Practic, inhibă divizia celulară a bacteriei (proces prin care bacteria se înmulţeşte) şi distruge învelişul lor protector citoplasmatic. Totuşi, spre deosebire de alte antibiotice, propolisul albinelor nu numai distruge viruşii ci împiedică şi înmulţirea lor datorită conţinutului său de acid cinamic. Un studiu publicat în Revista de Etno-Farmacologie a arătat că proprietăţile anti-oxidante ale propolisului au acelaşi rol ca şi vitamina E, lucru foarte important în tratamentul pielii şi a bolilor degenerative precum cancer, diabet, senilităţii şi a atacurilor cardiace.

Lăptişorul de matcă

Lăptişorul de matcă este câteodată greu de găsit, atât datorită cererii crescânde pe piaţa de consum cât şi a dificultăţii producerii lui. Această substanţă albă, gelatinoasă este secretată de glandele salivare ale albinelor lucrătoare. Cu această substanţă se hrăneşte exclusiv matca, regina albinelor. Matca este cea mai longevivă dintre toate albinele stupului, cu o durată de viaţă de câţiva ani, în timp ce albinele lucrătoare nu trăiesc mai mult de câteva săptămâni. Lăptişorul de matcă, care este sintetizat în timpul asimilării la nivel digestiv a polenului, este un amestec de diverse proteine şi apă şi are reputaţia de elixir al tinereţii pentru oameni cât şi pentru albine. Colagenul conţinut în lăptişorul de matcă hidratează pielea şi calmează dermatitele. Lăptişorul de matcă este bogat în vitamina B-mai ales B5-care calmează stările de stress, aminoacizi şi minerale precum calciul, zincul, potasiul, fierul şi magneziul. Mai conţine şi acid panteic-parte a complexului de vitamine B, eficient în tratamentul afecţiunilor reumatice. Unele studii au demonstrat că este extraordinar de eficient dacă se foloseşte injectabil. Mai conţine şi o proteină antibacterială numită royalizin care s-a dovedit că protejează împotriva câtorva specii de bacterii. De asemenea, lăptişorul de matcă are efect şi împotriva tumorilor. Într-un studiu pe şoareci făcut în Japonia s-a demonstrat că lăptişorul a redus şi inhibat dezvoltarea tumorii. Şoarecii trataţi cu lăptişor au trăit mult mai mult decât cei cărora nu li s-a administrat această substanţă. Cu toate acestea, deşi acest produs face miracole, nu trebuie consumat de oamenii cu astm sau de cei care fac şocuri anafilactice.

Ceara

Din fericire, tot ceea ce produc albinele este foarte benefic si omului. Ceara provine din mierea de albine, transformata in acest produs final cu ajutorul unor glande speciale. In functie de utilizarea ei si de timp, aceasta poate prinde diverse culori sau consistenta. Stim cu totii ca ceara este ideala pentru fabricarea lumanarilor, creioanelor cat si pentru lustruire (de exemplu, lustruirea mobilei sau a bilelor de biliard). Insa gama de intrebuintari este mult mai larga decat pare. In cosmetica, ceara este de folos pe mai multe planuri. Balsamurile de buze cu ceara intaresc aceasta afirmatie. Insa putem vorbi si de creme de fata si de corp. In general, acestea au in componenta si diferite uleiuri (de smochine, de masline, etc.) ducand la un emolient moale, care iti va catifela si hidrata pielea. In plus, ceara este rezistenta la apa ceea ce duce la o hidratare pe termen mai lung. Cat despre epilarea cu ceara, de aceasta cu siguranta am auzit. Si este mult mai sanatoasa decat alte tipuri de epilare (ajuta si la exfolierea pielii) iar parul creste mai greu. Dupa mai multe sedinte consecutive vei observa chiar ca parul devine mai moale si mai rar. Bineinteles, putem vorbi si de produse de ingrijire capilara. Cine nu a auzit de ceara de par? Insa ceara este prezenta si in alte produse utilizate la coafat care dau rezistenta parului, incluzand sampoane si balsamuri. Insa nu vorbim doar de coafare. Datorita aspectului oarecum dur al acestui produs, ceara ofera si protectie impotriva factorilor nocivi din mediu. Totodata, ceara are proprietati terapeutice. Din acest motiv este intrebuintata la diferite unguente si balsamuri. Este perfecta pentru cicatrici si inflamatii. Am vazut la ce este intrebuintata ceara. Si toate acestea sunt posibile datorita compozitiei sale. Pe langa alcooli grasi aceasta contine ceroleina, vitamina A, diferite substante cu actiune bacteriostatica si nu numai. Si sa nu mai mentionam faptul ca fagurele chiar are un gust placut, si este totusi ceara cu miere de albine! De ce sa nu profitam de pe urma acestor mici vietati?

Pastura

Este poate cel mai valoros produs al stupului, dar si cel mai putin cunoscut. Putini stiu ce este pastura si cu mult mai putini se incumeta sa treaca la recoltarea ei. In esenta, pastura este un polen modificat, hrana harnicelor albine. Sub influenta substantelor adaugate de albine, a microorganismelor, a temperaturii si umiditatii ridicate din cuib (stup), precum si datorita modului de conservare, polenul sufera o serie de transformari biochimice si modificari structurale, transformandu-se in pastura. Datorita faptului ca transformarile suferite de polen sunt biochimice, produsul rezultat este diferit de polenul initial. Transformarea polenului in pastura comporta mai multe etape: prima etapa consta in dezvoltarea bacteriei pseudomonas, aeroba, care va consuma intreaga cantitate de oxigen, ceea ce conduce in final la moartea acestor bacterii, prin autoasfixiere; a doua etapa se produce prin dezvoltarea unei bacteriei anaerobe, lactobacillus, care foloseste glucidele ca sursa de oxigen, producand in schimb acid lactic, concentratia acestuia ajungand la 3,2%; de asemenea creste concentratia de vitamine din grupa B. Pastura este un produs natural, cu insusiri mai valoroase decat ale polenului datorita continutului mai mare in zaharuri simple, vitamina K, enzime si aminoacizi, precum si a aciditatii sporite ce o face usor asimilabila. Fata de polen valoarea nutritiva si antibiotica este de 3 ori mai mare. De asemenea, invelisul extern al polenului, exina, este distrus, determinind asimilarea mai usoara de catre organism. Datorita cantitatii mari de acid lactic si proprietatilor antibiotice, pastura poate fi pastrata timp indelungat, fara a se observa modificari majore, cantitative sau calitative. Pastrata la loc uscat si racoros, poate rezista pana la 17 ani. Compozitia chimica a pasturii este urmatoarea: carbohidrati (glucide) 35%, lipide 1-6%, caretonoizi (provitamina A-200-875 mg/kg), vitamina E 1,7 g /kg, vitamina C 6-200 mg /100g produs. Colectarea pasturei din fagure este migaloasa si mai ales are un randament foarte scazut, cantitatile ce se pot extrage, fara a afectata alimentatia albinelor, fiind reduse. La cumpararea acestui produs se va urmari ca transformarea polenului in pastura sa fie deplina, lucru probat de forma de hexagon a bucatelelor de pastura (imprumutata de la celulele din fagure). Se admite un procent de sfaramaturi de 20-25% din total cantitate. De asemenea, in majoritatea cazurilor, privind in sectiune transversala, vom observa culori diferite, alternative, date de polenul recoltat din mai multe flori. Pastura acopera toata gama de recomandari ale polenului: afectiuni hepatice, anemii, stres, reumatism, reglarea tranzitului intestinal, afectiunile de colon, mai ales cele insotite de constipatii (enterocolite, colite de fermentatie sau putrefactie, constipatii cronice de diverse etiologii), insa actiunea ei este mult mai rapida si mai puternica. Pentru cele mai multe dintre afectiunile amintite diferenta dintre cele doua poate fi oarecum estompata prin cresterea dozei zilnice de polen si prelungirea perioadei de administrare. Exceptie fac afectiunile hepatice, unde actiunea pasturii este cu adevarat remarcabila, inregistrandu-se rezultate de exceptie in hepatite acute si cronice, in ciroze uscate sau umede. Doza uzuala recomandata este de 10-20 g/zi, in doza unica sau in doua prize, administrata la 30-45 minute dupa masa, pentru a nu produce disconfort gastric. In cazul afectiunilor hepatice severe (hepatite de tip: A, B, C, ciroze), doza va creste la 30 g/zi, administrarea se va face in trei prize (circa 10 g/administrare) si pe cat posibil intre mese, adica la o ora si jumatate sau doua dupa masa. In acest ultim caz tratamentul poate fi completat cu doze mici zilnice de ceai de armurariu (doua jumatati de cana pe zi) sau comprimate de silimarina (principiul activ al fructelor de armurariu) si bineinteles cu propolis (0,5-1g/zi). Ca si in cazul polenului si al mierii, pastura nu poate fi folosita de catre diabetici. Daca totusi acestea se afla intr-una din situatiile mai severe descrise, in care alternativele de tratament nu sunt prea variate, administrarea acesteia se va face dupa informarea medicului si mai ales cu controlul permanent al glicemiei.

Pledoarie pentru cosmeticele romanesti

"Pe raftul meu de cosmetice, Crema cu Uree de la Tis Farmaceutic este o cenusareasa. Un tub alb, simplu, un miros insesizabil, un scris in romana. Si totusi, cea mai buna investitie pe care am facut-o in ultimii ani. Vorba vine, pentru ca, de fapt, investitia s-a ridicat la "uriasa" suma de 7,5 lei. Ambalajul acela alb imi aminteste de cele pe care le vedeam in copilarie pe etajera din baie. Laptele Doina, crema Ada, Tenapin, Apidermin, Farmec 16. Ma uitam la ele si nu-mi doream decat sa ajung mai repede mare, ca mama, doar ca sa pot sa am acces la minunatiile de pe etajera, sau macar sa mai cresc cativa centimetri ca sa ajung la ele si sa le studiez in voie, pe ascuns. Sunt convinsa ca orice fetita din generatia mea avea acelasi vis. Numai ca peste ani, cand ne-am castigat dreptul de a detine multe tuburi parfumate, crema Ada si laptele Doina au incetat sa mai fie obiectele dorintelor noastre si au devenit produsele invechite, "comuniste", mult prea ieftine ca sa fie bune si cu ambalaje prea anoste pentru a merita cinstea de a sta pe rafturile noastre. Cu ceva timp in urma, am descoperit cu bucurie ca laptele Doina inca mai exista, ca Farmec vinde si in sistem MLM, ca Tenapinul se gaseste in toate magazinele naturiste si ca, pe langa marcile cu vechime, au aparut in anii '90 si altele noi, dar la fel de "romanesti". Daca numele brand-urilor vechi ca Farmec, Gerovital sau Elmiplant au ajuns si la urechile adolescentelor de astazi, mai putine au auzit de Tis Farmaceutic, de Favisan, Cosmetic Plant, Hofigal sau Complex Apicol. Si mai putine sunt cele care ar risca sa-si cheltuie banii de buzunar pe asa ceva. De ce ai cumpara un produs romanesc cand se stie ca orice e romanesc e prost facut? Suntem indemnati din toate partile sa cumparam produse romanesti pentru a salva macar cateva locuri de munca. Dar nu asta e motivul principal. Din punctul meu de vedere, producatorii romani au o bila alba chiar si numai pentru faptul ca nu incearca sa ne ademeneasca prin ambalaje colorate si arome imbatatoare. Romanii stiu ca pretul conteaza uneori mai mult decat calitatea si fac tot posibilul sa-l mentina scazut. Te-ai gandit vreodata, cand ai cumparat cosmetice, cat din pretul platit reprezinta costuri de productie si cat reprezinta costurile reclamelor si ale ambalajului? Probabil ai fi uimita sa constati ca, de fapt, dai mai mult pe reclame, aceleasi care te enerveaza zilnic la televizor, decat dai pe produsul in sine. Ai prefera ca cel care iti vinde crema de maini sa investeasca mai mult in ambalaj si reclama decat in produs si in cercetare ? Pe cele ce considera ca pretul este direct proportional cu ceea ce ne dorim toate, calitatea, le invit la o discutie despre eficienta cosmeticelor romanesti. Daca intrebi impatimitele dietelor care este cea mai buna crema anticelulita, gelul Supliform de la Hofigal este pe aceeasi treapta, daca nu mai sus, cu produsele de 10 ori mai scumpe de la Roc sau Vichy. Asa cum cel mai bun balsam de buze este Lipropolul de la Tis, cum cea mai buna lotiune tonica este Aslavital remineralizanta de la Farmec, iar cel mai bun demachiant ramane batranul lapte Doina. Evident, gama de produse romanesti e mult mai vasta. Gasesti la magazinele naturiste orice ar putea avea nevoie o femeie, de la creme pentru calcaie la geluri intime si lotiuni antirid. Nu e de mirare ca romancele emigrante isi fac un stoc de cosmetice romanesti de cate ori vin in tara, desi au la indemana cele mai faimoase branduri de pe glob. Pe langa raportul pret-calitate, n-ai cum sa nu observi lista de ingrediente a produselor romanesti, mai naturale , mai "bio" decat cele straine. Nu vreau sa spun ca ale noastre nu contin deloc conservanti sau alte substante asemanatoare pentru ca, stim cu totii, niciun produs cosmetic nu ar rezista atata timp pe un raft, daca ar fi 100% natural. Dar, fata de cremele straine, ale noastre hidrateaza, hranesc si ingrijesc prin extractele din plante, nu prin chimicale. In tuburile anoste ale cosmeticelor romanesti, se regasesc, parca adunate de bunicile noastre, musetelul, galbenelele, lemnul dulce, germenii de grau si toate celelalte leacuri care ne suna atat de cunoscut. Am stabilit ca mai toate cosmeticele romanesti sunt ieftine, naturale si eficiente. Atunci de ce sunt atat de putin folosite? De ce nu le gasim la hypermarket si de ce n-am auzit de ele? Pentru ca romanii, desi produc cosmetice la fel de bune sau mai bune decat multinationalele straine, nu-si permit sa le promoveze si nici macar sa le aduca pe rafturile hypermarket-urilor. Nu sunt bani de investit in ambalaje, in imagine, in marketing. De altfel, cei care sunt vizibili cat de cat pe canalele media si care au patruns in marile lanturi de magazine, au din ce in ce mai mult succes. Chiar daca n-ai avut ocazia sa testezi produsele lor, cu siguranta ai o prietena care le-a laudat macar o data.
Si daca nu esti genul care sa experimenteze, intra macar pe un magazin naturist virtual, daca nu chiar intr-unul real, si vei fi uimita de bogatia cosmeticelor romanesti, ieftine, naturale si de calitate."

By Erika www.flu.ro

Web design ProTempus